Adresa: Piata Mica nr. 12,
Tel:  0269/218195
Fax: 0269/218060
E-mail: astra sbx.logicnet.ro

     Infiintarea la Sibiu a Muzeului de Etnografie si Arta Populara Saseasca Emil Sigerus (1854 - 1947), in cadrul Complexului National Muzeal ASTRA, a reprezentat umplerea unui mare gol resimtit de muzeologia romaneasca. Pana in acest moment existau doar consemnari partiale, in unele muzee etnografice si istorice din Transilvania, despre locul si rolul ocupat de sasii transilvaneni in cultura romaneasca si universala.

     Ideea organizarii, la Sibiu, a acestei institutii are multiple motivatii:
· Sibiul este un vechi centru cultural sasesc, aflat in chiar inima uneia dintre cele trei zone de colonizare saseasca;
· in patrimoniul Muzeului ASTRA s-au reunit toate colectiile de etnografie si arta populara din Sibiu, indiferent de profilul  etnic, inclusiv cea mai mare parte a colectiilor primului muzeu sasesc, acesteia adaugandu-i-se reputate colectii  precum cele ale lui Julius Bielz, Wilhelm si Gisela Richter, Erwin Ulbrich si numeroase achizitii realizate in ultimele decenii;
· in arhiva documentar-stiintifica si tehnica a Muzeului ASTRA se afla rezultatele campaniilor de cercetare etnografica a  comunitatilor sasesti, cu deosebire a celor din zona Sibiului, iar in arhiva de imagine colectii intregi de grafica,  fotografii si acuarele, reprezentand aceeasi realitate etnoculturala, care completeaza armonios colectiile muzeale  propriu-zise.
     In anul 1997 colectivul Muzeului de Etnografie si Arta Populara Saseasca Emil Sigerus si-a asumat un program complex de salvare, conservare si valorificare a patrimoniului mobil si imobil al culturii si civilizatiei traditionale a sasilor transilvaneni, elaborand un program ale carui coordonate sunt:
· initierea de campanii de cercetare etnografica, avand ca scop completarea datelor deja existente si salvarea de la  distrugere a bunurilor culturale reprezentative pentru cultura traditionala saseasca, prin realizarea de achizitii;
· conservarea si cercetarea colectiilor extrem de valoroase detinute, in conformitate cu normele metodologice  respectate in toate institutiile muzeale de nivel european;
· valorificarea patrimoniului etnografic sasesc (dar si al landlerilor din zona de origine austriaca si colonizare tarzie, din  motive de persecutie religoasa, in sec. al XVII-lea) prin organizarea de expozitii, publicarea de articole, studii de  specialitate si cataloage de colectie si realizarea de materiale publicitare care sa reaseze cultura traditionala  saseasca in locul care i se cuvine;
· formarea profesionala si perfectionarea colectivului tanar, inclusiv prin stagii si burse de studiu, in institutii muzeale cu  acelasi specific din centrul si occidentul Europei.
     Un rol important in atingerea acestor obiective il are Acordul de parteneriat semnat cu Asociatia Muzeului Transilvanean din Gundelsheim (Siebenbürgisches Museum Gundelsheim e.V.), la sfarsitul anului 1999.
     Vernisarea, in noiembrie 1998, a expozitiei “Cahle transilvanene. (sec. XV-XIX)” a prilejuit inaugurarea primului spatiu expozitional al Muzeului Emil Sigerus, amenajat in subsolul imobilului din Piata Huet nr. 12.
     Patrimoniul muzeului s-a imbogatit de-a lungul anilor prin donatii si achizitii, insumand la ora actuala un numar de peste 7000 de piese, conservate in cele trei colectii de gen:
- colectia de ceramica
- colectia lemn - os - fier
- colectia port - textile - broderii
     Expozitia permanenta pusa la dispozitia publicului are titlul "CAHLE TRANSILVANENE. (SEC. XV-XIX)". Studiul istorei si specificului mestesugului cahlelor a constituit, in ultimle decenii, o tema frecventa a cercetarilor de istorie medievala si etnografie, contribuind la adancirea cunoasterii modului de viata si a culturii poporului nostru, a relatiilor sale economice si culturale cu popoarele Europei, a raportului de convietuire si influentare reciproca dintre romani si nationalitatile conlocuitoare: sasi, unguri si secui.
     Aparitia primelor cahle este legata de evolutia oraselor in secolele XIV – XV, cand s-a dezvoltat o organizare superioara a mestesugurilor sub forma breslelor. Acestea detineau o tehnologie avansata si o serie de "secrete" tehnice. De exemplu, documentul de reinnoire a statutelor breslelor, din anul 1376, atesta ca olarii din Sibiu, Sighisoara, Sebes si Orastie erau organizati intr-o breasla aparte "lutifigulorum fraternitas".