Instalatii hidraulice

     Prelucarea tesaturilor textile la instalatii hidraulice incheie problematica analizata si reprezentata in muzeu, fiind ilustrata de o variata serie tipologica a instalatiilor care compun acest sector al industriei populare traditionale, in conditiile unei prezentari expozitionale aproape ideale, multumita cursului natural al raului Trinkbach, care strabate, longitudinal, intreg teritoriul muzeului.
     Valorificarea energiei cinetice a cursurilor de apa din zonele situate pe ambii versanti ai tuturor formatiilor muntoase din Romania a fost facuta, pentru intaia oara, inca din Latinul dacic, in procesul finisarii (ingrosarii, flausarii) si spalarii tesaturilor din lana, la cea mai simpla instalatia hidraulica, in cadrul careia, agentul mecanic este insusi suvoiul de apa, proiectat cu forta turbionara la baza dispozitivului, pentru crearea curentului de apa circular, care antreneaza tesaturile introduse in steaza sau valtoare.
     Simplitatea tehnica a instalatiei si caracterul natural al procesului (reprodus dupa fenomenul vartejurilor de pe cursul vijelios al apelor de munte), raspandirea sa maxima pe intreg teritoriul tarii, in aceeasi varianta constructiva (avand aspectul unui cos tronconic cu baza rasturnata, dispus in chiar vadul raului sau pe canalul amenajat in apropierea acestuia), imprumutarea denumirii de la fenomenul natural amintit, in traco - ilira - "steaza" (pastrata identic, pana astazi, in zonele neincluse, acum aproape doua milenii, in cadrul provinciei romane a Daciei si deci, conservand vestigii lingvistice mai numeroase din substratul geto-dac), iar in latina, "vultor-is" (de unde "valtoare"), confera acesteia, valoarea istorica de cea mai veche tehnica hidraulica de prelucrare a unor produse pe teritoriul Romaniei si, totodata, de document lingvistic privind sincretismul cultural daco-roman al culturii romanilor.
     Pastrat pana astazi in functiune, in numeroase zone etnografice din toata tara, steaza-valtoarea a fost, mai tarziu, inclusa, ca instalatie si tehnologie, in structura complexelor de industrie textila, formate din pive, darste si valtori, care exprima faza superioara de dezvoltare a tehnicii de prelucare a tesaturilor, in civilizatia populara traditionala.
     Aparitia pivelor hidraulice, mult timp controversata in literatura istorica, arheologica si etnografica, s-a produs abia la inceputul mileniului al doilea (intaia instalatie fiind datata in 1086, in Normandia), iar generalizarea noilor investitii (documentul de la Olosig, datat in 1342, care atesta, intaia oara pe teritoriul Romaniei, sistemul mecanic bazat pe principiul axului cu came, actionat de o roata hidraulica, il numeste un "nuovo ingenio") are loc, pe plan european, in secolele XIII-XIV, sub denumirea folosita de toate cancelariile europene, aceea de "molendinae pilatoriae".
     Morile de piuat introduc tehnologia industriala substituind, in ce mai mare parte din tara, treptat, milenara tehnica a prelucrarii manuale a postavului, prin batere cu bastonul (tehnica utilizata inca din antichitatea greco-romana, asa cum ne-o dovedesc siturile romane de la Ostia si Pompei, cu celebrele "fulonica", pe lespezi sau pe gratie, ori prin prelucrare la "scaunul piuat", pastrat astazi doar in colectiile muzeale din Cluj, Viena, Cracovia, odinioara insa, instrument uzual in folosinta a numeroase sate specializate in practicarea acestui mestesug ambulant. Enclave etnografice ale acestor practici s-au pastrat, pana in primele decenii ale secolului XX, in Moldova sau in Dobrogea, in timp ce in zonele care au beneficiat, cele dintai, de noua tehnica, apar chiar centre specializate in piuarit (Rasinari,Rod, Sadu si Gura Raului in Marginimea Sibiului, Rucar, in zona Campulungului, Jales si Polovragi, in Oltenia, Satu Nou, in Bucovina, Prigor, Sichevita si Garliste, in Banat, Fanate si Budureasa, in Bihor s.a.).
     Tipologic, intalnim, si in cazul pivelor hidraulice ca si in acela al morilor de apa, cele doua tipuri constructive si functionale deosebite: cel oriental, care cunoaste o raspandire generala in Balcani, Banat si Bihor, cu "maie" actionate prin bataie pendulatorie, si cel occidental, raspindit in Transilvania, Bucovina, Maramures si Oltenia (prin iradiere din Transilvania), constand din "ciocane" ("pisalogi"), cu cadere verticala si prevazute uneori cu cozi.
     Cea de-a treia categorie de instalatii hidraulice, pentru prelucrarea tesaturilor mari din lana (straie, sarici, toale, procovite), in tehnica flausarii, prin tragerea, peste grapa de spini (astazi din cuie) in "cosurile de tras" si a ingrosarii, prin tratarea cu apa fierbinte in "cosurile de ingrasat", sunt darstele.
     Actionate de o puternica roata hidraulica, cosurile, care realizeaza succesiv cele doua faze tehnologice (in unele centre, cum a fost Moeciul de Sus, zona Bran, un singur cos reuseste – constructiv si functional – cele doua procedee, in momente succesive), sunt adapostite in constructii diferite, cel de ingrosat, presupunind un tratament termic deosebit, fiind de regula adapostit in constructii zidite din piatra sau caramida, prevazute cu un cuptor boltit, de mare capacitate, alimentat din tinda darstei.
     Valtorile completeaza, si in acest caz, structura si procesul tehnologic al darstelor, valtoritul straielor inaintea introducerii lor in cosurile "de tras" si la sfarsitul procesului, pentru spalarea tesaturilor, fiind obligatoriu.
     Industriile textile hidraulice au reprezentat, alaturi de morarit, de instalatiile miniere si siderungice, actionate de forta apei, cele mai importanate sectoare ale economiei medievale, determinand un progres substantial al productiei de lana prin promovarea pastoritului in anumite zone (initial din sudul Transilvaniei), din faza productiei autarhice (sistemul traditional local cu iernarea in sat), in faza transhumantei pastorale (sistem extensiv de crestere a oilor pentru o productie de lana marfa, in cantitati uriase, valorificata pe piata Transilvaniei, fondurile realizate fiind investite de catre oieri in dezvoltarea, pe toate planurile, a localitatilor de origine, inclusiv prin dezvoltarea, aici, a unor puternice sectoare de industrie textila, dupa modelul celor ce au debutat in economia urbana).

Home \| Istoric \| ASTRA \| Paltinis \| Fagaras \| Rezervatii \| Marginime \| Muzee \| Biserici \| Centrul istoric \| Distractii

Instalatii hidraulice

Prelucarea tesaturilor textile la instalatii hidraulice incheie problematica analizata si reprezentata in muzeu, fiind ilustrata de o variata serie tipologica a instalatiilor care compun acest sector al industriei populare traditionale, in conditiile unei prezentari expozitionale aproape ideale, multumita cursului natural al raului Trinkbach, care strabate, longitudinal, intreg teritoriul muzeului. Valorificarea energiei cinetice a cursurilor de apa din zonele situate pe ambii versanti ai tuturor formatiilor muntoase din Romania a fost facuta, pentru intaia oara, inca din Latinul dacic, in procesul finisarii (ingrosarii, flausarii) si spalarii tesaturilor din lana, la cea mai simpla instalatia hidraulica, in cadrul careia, agentul mecanic este insusi suvoiul de apa, proiectat cu forta turbionara la baza dispozitivului, pentru crearea curentului de apa circular, care antreneaza tesaturile introduse in steaza sau valtoare. Simplitatea tehnica a instalatiei si caracterul natural al procesului (reprodus dupa fenomenul vartejurilor de pe cursul vijelios al apelor de munte), raspandirea sa maxima pe intreg teritoriul tarii, in aceeasi varianta constructiva (avand aspectul unui cos tronconic cu baza rasturnata, dispus in chiar vadul raului sau pe canalul amenajat in apropierea acestuia), imprumutarea denumirii de la fenomenul natural amintit, in traco - ilira - "steaza" (pastrata identic, pana astazi, in zonele neincluse, acum aproape doua milenii, in cadrul provinciei romane a Daciei si deci, conservand vestigii lingvistice mai numeroase din substratul geto-dac), iar in latina, "vultor-is" (de unde "valtoare"), confera acesteia, valoarea istorica de cea mai veche tehnica hidraulica de prelucrare a unor produse pe teritoriul Romaniei si, totodata, de document lingvistic privind sincretismul cultural daco-roman al culturii romanilor. Pastrat pana astazi in functiune, in numeroase zone etnografice din toata tara, steaza-valtoarea a fost, mai tarziu, inclusa, ca instalatie si tehnologie, in structura complexelor de industrie textila, formate din pive, darste si valtori, care exprima faza superioara de dezvoltare a tehnicii de prelucare a tesaturilor, in civilizatia populara traditionala. Aparitia pivelor hidraulice, mult timp controversata in literatura istorica, arheologica si etnografica, s-a produs abia la inceputul mileniului al doilea (intaia instalatie fiind datata in 1086, in Normandia), iar generalizarea noilor investitii (documentul de la Olosig, datat in 1342, care atesta, intaia oara pe teritoriul Romaniei, sistemul mecanic bazat pe principiul axului cu came, actionat de o roata hidraulica, il numeste un "nuovo ingenio") are loc, pe plan european, in secolele XIII-XIV, sub denumirea folosita de toate cancelariile europene, aceea de "molendinae pilatoriae". Morile de piuat introduc tehnologia industriala substituind, in ce mai mare parte din tara, treptat, milenara tehnica a prelucrarii manuale a postavului, prin batere cu bastonul (tehnica utilizata inca din antichitatea greco-romana, asa cum ne-o dovedesc siturile romane de la Ostia si Pompei, cu celebrele "fulonica", pe lespezi sau pe gratie, ori prin prelucrare la "scaunul piuat", pastrat astazi doar in colectiile muzeale din Cluj, Viena, Cracovia, odinioara insa, instrument uzual in folosinta a numeroase sate specializate in practicarea acestui mestesug ambulant. Enclave etnografice ale acestor practici s-au pastrat, pana in primele decenii ale secolului XX, in Moldova sau in Dobrogea, in timp ce in zonele care au beneficiat, cele dintai, de noua tehnica, apar chiar centre specializate in piuarit (Rasinari,Rod, Sadu si Gura Raului in Marginimea Sibiului, Rucar, in zona Campulungului, Jales si Polovragi, in Oltenia, Satu Nou, in Bucovina, Prigor, Sichevita si Garliste, in Banat, Fanate si Budureasa, in Bihor s.a.). Tipologic, intalnim, si in cazul pivelor hidraulice ca si in acela al morilor de apa, cele doua tipuri constructive si functionale deosebite: cel oriental, care cunoaste o raspandire generala in Balcani, Banat si Bihor, cu "maie" actionate prin bataie pendulatorie, si cel occidental, raspindit in Transilvania, Bucovina, Maramures si Oltenia (prin iradiere din Transilvania), constand din "ciocane" ("pisalogi"), cu cadere verticala si prevazute uneori cu cozi. Cea de-a treia categorie de instalatii hidraulice, pentru prelucrarea tesaturilor mari din lana (straie, sarici, toale, procovite), in tehnica flausarii, prin tragerea, peste grapa de spini (astazi din cuie) in "cosurile de tras" si a ingrosarii, prin tratarea cu apa fierbinte in "cosurile de ingrasat", sunt darstele. Actionate de o puternica roata hidraulica, cosurile, care realizeaza succesiv cele doua faze tehnologice (in unele centre, cum a fost Moeciul de Sus, zona Bran, un singur cos reuseste – constructiv si functional – cele doua procedee, in momente succesive), sunt adapostite in constructii diferite, cel de ingrosat, presupunind un tratament termic deosebit, fiind de regula adapostit in constructii zidite din piatra sau caramida, prevazute cu un cuptor boltit, de mare capacitate, alimentat din tinda darstei. Valtorile completeaza, si in acest caz, structura si procesul tehnologic al darstelor, valtoritul straielor inaintea introducerii lor in cosurile "de tras" si la sfarsitul procesului, pentru spalarea tesaturilor, fiind obligatoriu. Industriile textile hidraulice au reprezentat, alaturi de morarit, de instalatiile miniere si siderungice, actionate de forta apei, cele mai importanate sectoare ale economiei medievale, determinand un progres substantial al productiei de lana prin promovarea pastoritului in anumite zone (initial din sudul Transilvaniei), din faza productiei autarhice (sistemul traditional local cu iernarea in sat), in faza transhumantei pastorale (sistem extensiv de crestere a oilor pentru o productie de lana marfa, in cantitati uriase, valorificata pe piata Transilvaniei, fondurile realizate fiind investite de catre oieri in dezvoltarea, pe toate planurile, a localitatilor de origine, inclusiv prin dezvoltarea, aici, a unor puternice sectoare de industrie textila, dupa modelul celor ce au debutat in economia urbana).
Piua Rod Fanate Prigor Sarbi Moeciu Nistoresti Polovragi Rucar Schievita


Home \| Istoric \| ASTRA \| Paltinis \| Fagaras \| Rezervatii \| Marginime \| Muzee \| Biserici \| Centrul istoric \| Distractii